Poti sa treci muntele pe sus, mergand pe creasta, in zapada, alegind drumul mai frumos, ignorand precautiile si vantul puternic ce iti bate in fata. Poti sa il urmezi cu orbie, pentru ca esti in al noualea cer al fericirii.
Dar in moment ce ai ales acest drum, trebuie sa fii gata de cadere, in cel mai neasteptat moment. Cu cat mai sus te urci, cu atit mai lunga si puternica este caderea. Si crede-ma, esti cel mai fericit om, daca atunci cand cazi, te prinde miina unui prieten.
Frumusetea e periculoasa.
Aici nu mai stiu daca este bine sau rau ca te faci mai puternic, pentru ca intr-o oarecare masura iti inchizi inima, o limitezi constient, pentru a nu mai simti niciodata gama larga de sentimente.
Aceasta cadere este ca un accelerator, te impinge sa gandesti atit de rapid si sa actionezi, incat nu mai tii minte cum ai ajuns sa faci ceea ce faci.
Si doar muntele care ne-a dat jos este unicul care poate sa ne intoarca abilitatea de a fi din nou noi in plina masura.
Dar de ce ar face-o?...
Ce este mai puternic: obiectul in starea sa initiala sau acelasi obiect refacut din mii de bucati.
Nu esti infrint atunci cind singeri
sau cind in lacrimi ochii ti-s,
adevaratele infringeri
sint renuntarile la VIS...
