Ma sufoc

Ma sufoc
Nu imi ajunge aer. Respir si parca simt - degeaba.
A-ti avut vre-o data asa senzatie ca totul este lipsit de sens?
Ce sa faci atunci cind nu vezi unde mergi, cind nu stii unde vrei sa ajungi? Sa te opresti oare? sa te dai batut? Batut de cine? De soarta? Crezi oare ca totul a fost sa fie asa cum este? sau singur ai ales sa ajungi aici? anume in acest moment... poate singur ti-ai scris calea? Asa cum in filmul Vanilla Sky, poate ai vrut sa intelegi un mesaj.
Stiti citeodata cred ca sufletul nostru singur si-a luat vacanta aceasta pe pamint. Si fiind majoritatea ceva ce depinde de deciziile noastre pamintene, totusi ceva am preconizat sa insusim cu siguranta. E ca si cum am alege niste scenarii, ca pe urma cind nimerim acolo... pe pamint... cu siguranta sa stim ceva ce am vrea, ca credem ca ne va face asa cum vrem noi sa fie intruchiparea noastra in acel secol sau mai putin, ce urmeaza sa il petrecem pe pamant.
Aici imi apare o idee. Mereu am intilnit oameni care se intrebau de ce oamenii buni, acei care stiu ce vor si cum vor sa fie, pleaca atit de devreme. Se sting pe la virste de 20 sau 30 de ani. Credeti oare ca exista posibilitatea ca au invatat deja toate lectiile care si le-au ales? Nu stiu.
Cum putem reduce totul doar la existenta noastra, doar exista atit de multe lucruri. O sumedenie de forme de viata doar pe planeta noastra care o numim Terra. Dar exista si alte planete, exista un univers intreg, pe care inca nu il cunoastem, care asteapta sa fie descoperit, care traieste singur, cu sau fara noi macar sa stim.

Universul nostru este compus din o multime de elemente. Cel mai raspindit este Hidrogenul, El se extinde, se restringe, se modeleaza... se afla intr-o continua schimbare si miscare. Se formeaza noi galaxii, iar unele din cele vechi se reunesc, pentru a forma una. Apar noi stele, iar altele explodeaza intr-o supernova luminoasa, o minune a universului, care dureaza citeva clipe, innainte sa formeze o gaura neagra.
Asa sunt si oamenii din punctul meu de vedere. Sunt o reflectie a universului, a proceselor fundamentale, foarte simple si in acelasi timp atat de complicate. Asa sunt si eu.

Exista oameni stele in formare. Acestia abia isi capata lumina, absorb totul necesar din imprejurime si isi cauta culoarea. Vor fi ei oare stele rosii-galbene, ce lucesc incetisor si ramin neobservate. Poate vor deveni stele albe, care se vor evidentia cu siguranta, prin charisma lor inedita. Sau poate vor ajunge la apogeu, meritand albastrul inflacarat cu temperaturi extraordinare si vor schimba lumea in jurul sau...
Acestia din urma de fapt vor fi stele care vor remodela mediul sau, printr-o explozie supernova. Cine stie care poate fi rezultatul - o gaura neagra care va inceta existenta a ceea ce a fost, sau o gaura neagra care va readuce lumina in universul intuneric. Cert este faptul ca va fi o manifestare extraordinara.

Daca o stea ar putea sa aleaga intre o supernova si o existenta mai indelungata undeva in univers, departe de actiune, sa nu fie afectata, oare ce ar alege?

Tu ce ai alege?
Ai lasa o amprenta remarcabila, descoperind si valorificand intregul tau potential prin actiune, chiar daca sunt multe stele imprejur ce te influenteaza prin campul lor gravitational?
Sau ai prefera sa ramai ca alte stele, nemiscate, asteptand sa treaca pe linga ele ocazional un meteorit sau o cometa, care ar putea sau nu fi influentate de gravitatia lor si sa preia putin de la ele, marcand cu un putin existenta acestor stele?

Ma sufoc?
Probabil am visat. Si daca singur am ales sa ma sufoc, atunci stiam de ce imi trebuie. Imi ramaine doar sa-mi amintesc.
Iar universul este memoria de care toti avem nevoie!

The Beginning

The beginning.
The creation.
The birth.
Of a new person.
No.
Two persons.
Extremely different.
But the same!
Yes.
The same.

They share the same body, but they move slightly different.
Their thoughts are different, but on the same topic.
Their eyes see different things, but the same image.

Two scales of a Libra.
Two brothers.
Two parts of the same soul.

Their living is a struggle. Yes, a struggle. For survival. For existence. When one is awake, the other must sleep. This is their rule. An agreement that should never be broken. Ever.
Their actions are careful. Almost planed... Perfect... They hide the truth. The world must never know their secret. Ever!

Yet they seek Balance. Significance. Truth. They embrace every moment. Every breath fills with life every inch of their body. Every blink is a reflection of beauty. Every sound lightens their unbelievably strong emotions. They enjoy. Admire. They live!

And they wait.
Yes, wait.
Wait for their time to come. The time when they can flourish. When they can manifest. When they can feel alive.

One man the world can see. A man so different, yet one. At times so brave. And then so cautious. Now romantic. And suddenly very logical. A man of action. But then the thinker.

And everyone can find something to connect to. Something familiar.
And they observe.
They accept.
They admire.